Întîlniri colocviale: Scriitorul Mircea Ioan Casimcea, la 75 de ani

de Emil HĂLĂŞTUAN
Născut în comuna Casimcea, din judeţul Tulcea, Mircea Ioan, care şi-a adăugat la numele literar şi denumirea locului de baştină, s-a stabilit la Turda, după absolvirea, în anul 1968, a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii clujene Babeş-Bolyai. Truditor pe tărâmul scrisului, dobrogeanul Mircea Ioan Casimcea se numără printre aceia care au socotit de cuviinţă să zidească câteva cărămizi întru îmbogăţirea culturii turdene şi consolidarea prestigiului acesteia.
Scriitorul a cărui existenţă remarcabilă pentru spaţiul cultural turdean ne-am propus să o omagiem astăzi, la puţine zile după ce, pe răbojul unde se socoteşte timpul petrecut în această lume de către Mircea Ioan Casimcea a apărut o crestătură proaspătă, ce atestă scurgerea a trei sferturi de veac de viaţă pământească, a comis suficiente fapte încât cazierul său literar să devină de neşters, împănat cum se află, cu numeroase scrieri ce nu au termen de prescriere.
Aşadar, devine necesară o scurtă trecere în revistă a operei scriitorului Mircea Ioan Casimcea, pentru a dovedi că ştergerea numelui său din galeria oamenilor care au îndrăznit să plămădească hrană spirituală pentru semenii lor a devenit imposibilă. O asemenea faptă, sinonimă cu infracţiunea într-o vreme în care tinerii sunt îndemnaţi să îşi ardă cărţile de şcoală, pesemne pentru a da îndestulă greutate tezei potrivit căreia şcoala românească s-a transformat într-o fabrică care produce tâmpiţi, este de neiertat pentru nonvalorile prezentului, cocoţate pe treptele cele mai de sus ale scării răsturnate, ce guvernează ierarhia modelelor de urmat în România de azi.

Aşadar nu ne rămâne decât să devenim complici cu scriitorul Mircea Ioan Casimcea şi, prin aceasta cu toţi truditorii din ţinutul culturii, înscriindu-ne în galeria neşmecherilor şi neorientaţilor ce încă îndrăznesc să îşi recunoască nevoia de hrană spirituală, în detrimentul cvasiunanim apreciatei domnii a elementului material, banul, ce odată scos din rolul său firesc de consecinţă, de rezultat al unei activităţi folositoare comunităţii şi transformat în scop suprem al existenţei, se transformă în “ochiul dracului”. Nutresc speranţa că posteritatea va reaşeza cultura pe raftul cu produse neperisabile şi nepieritoare şi îi va aprecia pe oamenii care azi consimt să îşi cheltuiască energiile creatoare întru folosul spiritualităţii. Cât despre prezent, acesta nu poate ierta ceea ce nu înţelege şi nu ne rămâne decât să aşteptăm vremea în care exponenţii săi vor fi aşezaţi, firesc, în lăzile de zestre din podul uitării.
După debutul său literar, consemnat în anul 1967, scrieri ale lui Mircea Ioan Casimcea sunt publicate în volumul “Pagini turdene” apărut în anul 1969. În anul 1982 autorul a publicat primul volum de proză scurtă, intitulat “Colonia”. Casimcea recidivează şi astfel scriitorul a îmnbogăţit genul prozei scurte româneşti cu volumele Oameni în tren - 1997; Întâmplări la Calostra - 1999; La nunta moşilor - 2001; Nălucirile Cavalerului - 2008; Antim – 2009 şi Ajustarea destinului – 2011.
Proza scurtă poate constitui un antrenament pentru autorii care se încumetă să scrie apoi romane. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Mircea Ioan Casimcea, care, după 38 de ani de la debutul său literar şi-a publicat primele romane: Amintiri închipuite - 2005; Cântecul gibonului - 2005; Arheologul – 2006. Prozator prin definiţie, Mircea Ioan Casimcea cochetează şi cu scriitura în versuri. Lucrarea nu s-a dovedit în van, devreme ce i-au apărut volumele de poezie Poemul fără sfârşit - 1988; Bunul kamikaze - 2005; Să laşi cuvintele – 2010.
Aplecat şi asupra literaturii pentru copii, Mircea Ioan Casimcea a scris şi câteva cărţi destinate formării gustului pentru citit la cei mici: Călătorii nemaiauzite - 2000; Generatorul de fantezie - 2003; Cocuţii din nisipuri – 2007.
Opera lui Mircea Ioan Casimcea cuprinde şi scrieri de publicistică, articole, comunicări ştiinţifice şi tabletele publicate la rubrica “Recursul Pandorei” găzduită în săptămânalul turdean “Realitatea” pe parcursul anilor 1998- 1999; Contribuţii la monografia culturală turdeană, 2004; Prezenţe culturale, 2011
Producţii literare semnate de Mircea Ioan Casimcea se regăsesc şi în cărţi cu autor colectiv, precum Pagini turdene - 1969; Doisprezece prozatori - 1988; Teodor Murăşanu... - 1998; Amintiri despe Pavel Dan - 2003; Insula albă - 2003; Anotimpul cailor - 2006; Vocile poeţilor români contemporani, ediţie în limba engleză, editată în 2008; Umbletul cuvintelor. Prozatori turdeni – 2009.