duminică, 13 noiembrie 2011

Întîlniri colocviale turdene – anul II

Serile destinate cunoaşterii sau evocării unor oameni care contribuie sau au contribuit la sporirea zestrei cultural - artistice a Turzii s-au reluat, după o pauză de circa patru luni.
Pentru debutul celei de-a doua „stagiuni” eveniment consumat vineri, 11 noiembrie, la sala de conferinţe a hotelului „Centrum” din Turda, iniţiatorii întîlnirilor colocviale, profesorul Ioan Dănuţ Zăhan, medicul Vasile Grumaz şi subsemnatul, au socotit de cuviinţă să organizeze o seară dedicată literaturii. În cadrul acesteia a fost omagiat scriitorul Mircea Ioan Casimcea, turdean prin adopţie, care în 4 noiembrie a împlinit 75 de ani.
mPe parcursul celor trei sferturi de veac ale vieţii sale, Mircea Ioan Casimcea a comis suficiente fapte graţie cărora cazierul său literar a devenit de neşters, împănat, cum se află, cu numeroase scrieri ce nu au termen de prescriere.
În aceste împrejurări, ştergerea numelui scriitorului Mircea Ioan Casimcea din galeria oamenilor care au îndrăznit să plămădească hrană spirituală pentru semenii lor a devenit imposibilă. Într-o vreme în care tinerii sînt îndemnaţi să îşi ardă manualele, pesemne pentru a da îndestulă greutate tezei potrivit căreia şcoala românească s-a transformat într-o fabrică care produce tîmpiţi, preocupările de genul celor ce l-au înrobit şi pe Mircea Ioan Casimcea devin sinonime cu infracţiunea. Non-valorile prezentului, cocoţate pe treptele cele mai de sus ale scării răsturnate, ce guvernează ierarhia modelelor de urmat în România de azi, nu îi pot ierta pe slujitorii artei şi ai culturii, deoarece îndeletnicirile acestora, ce au drept scop producerea hranei spirituale, depăşesc puterea de înţelegere a discipolilor zeului Ban.
Prin urmare, nu ne rămîne decît să devenim complici cu scriitorul Mircea Ioan Casimcea şi, prin aceasta cu toţi truditorii din aria artelor şi a culturii, înscriindu-ne în galeria neşmecherilor ce încă îndrăznesc să îşi recunoască nevoia de hrană spirituală, în detrimentul cvasiunanim apreciatei domnii a banului, ce odată scos din rostul său firesc de consecinţă, de rezultat al unei activităţi folositoare comunităţii şi transformat în scop suprem al existenţei, se transformă în “ochiul dracului”. Nutresc speranţa că posteritatea va reaşeza cultura la locul său binemeritat din lada de zestre a omenirii şi îi va aprecia pe slujitorii săi, care azi consimt să îşi cheltuiască energiile creatoare întru folosul spiritualităţii nepieritoare. Cît despre prezent, acesta nu poate ierta ceea ce nu înţelege şi nu ne rămîne decît să aşteptăm vremea în care exponenţii săi vor fi aşezaţi, firesc, în lăzile cu vechituri, păstrate în podul uitării.
Despre activitatea scriitorului a mai vorbit profesorul Ioan Bembea, care s-a referit îndeosebi la realizările lui Mircea Ioan Casimcea în domeniul publicisticii, pe care Bembea le apreciază drept remarcabile. Directorul Casei municipale de Cultură, profesoara Felicia Răcean, s-a referit la contribuţia substanţială pe care Mircea Ioan Casimcea a avut-o în organizarea diverselor evenimente desfăşurate sub egida instituţiei culturale publice din Turda. Felicia Răcean a amintit de “Primăvara culturală turdeană” eveniment devenit tradiţional, idee a lui Mircea Ioan Casimcea, prin a cărei materializare s-a reluat, într-o manieră mai dezvoltată “Decada culturală turdeană” eveniment ce se desfăşura la Turda înainte de anul 1989. La evenimentul desfăşurat vinerea trecută la sala de conferinţe a hotelului Centrum din Turda au participat circa 20 de invitaţi, marea majoritate a acestora fiind musafiri obişnuiţi ai întîlnirilor colocviale.
Începute în luna noiembrie a anului 2010, întîlnirile colocviale au ajuns la ediţia cu numărul 26. În precedentele 25 de asemenea întîlniri, amfitrionii, Ioan Dănuţ Zăhan, Vasile Grumaz, Gabriela Leoveanu (în perioada de început) şi Emil Hălăştuan, i-au avut ca oaspeţi, printre alţii, pe scriitorul George Opriţa, publicistul Constantin Mustaţă, epigramiştii Eugen Albu, Gavril Moisa, respectiv Valentin Vişinescu, sau pe actorul Petru Felezeu, care a făcut parte din distribuţia primului spectacol, cu piesa “O scrisoare pierdută” de Ioan Luca Caragiale, jucat pe scena Teatrului de Stat din Turda, după înfiinţarea acestuia, în toamna anului 1948. La întîlnirile colocviale desfăşurate pînă acum au mai luat parte profesorul universitar Călin Felezeu, decanul Facultăţii de Psihologie din cadrul universităţii clujene Babeş – Bolyai, profesorul universitar Ioan Mircea Popa, respectiv generalul de brigadă în retragere Sever Mureşan, avocat, fost arbitru de fotbal de primă categorie, într-un cuvînt o legendă vie “un senior al Turzii” după cum apreciază Ioan Dănuţ Zăhan, preşedinte al societăţii “Rei Culturae Fautores”. În dezbaterea temelor religioase s-au implicat protopopul ortodox al Turzii, Daniel Crişan şi preotul Dorin Sas. La realizarea momentelor artistice a contribuit, îndeosebi, tenorul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, Constantin Nica, violonistul Nicuşor Silaghi, membru al Cvartetului Transilvan, respectiv Radu Botar, actor la Teatrul de Nord din Satu-Mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu