luni, 21 noiembrie 2011

Masă rotundă cu liderii PSD Turda: Cine va scoate România din criză?

de Emil HĂLĂŞTUAN
Pe agenda oamenilor politici, dar şi printre oamenii de rînd se insinuează, încet dar sigur, preocuparea pentru alegerile de anul viitor. Într-o ţară ca România, unde guvernul nu are susţinere din partea electoratului, subiectul de căpătîi, ce ar putea afişul agendei publice pînă la sfîrşitul anului viitor, îl poate constitui căutarea răspunsului la întrebarea “Scăpăm sau nu de PD-L şi de aliaţii acestora din coaliţia aflată la putere în România de azi? Pe de altă parte, jocul preferat al premierului Emil Boc, un fel de alba-neagra, în varianta uite criza, nu e criza, nu mai impresionează pe nimeni. Dar, dincolo de compoziţia viitoare a puterii, dincolo de posibila şi probabila suspendare a preşedintelui ţării, traian Băsescu, de o eventuală majoritate parlamentară a USL, rezultată în urmna alegerilor generale ce ar trebui să aibă loc la sfîrşitul anului 2012, rămîne de aflat răspunsul la o întrebare mai de căpătîi decît oricare alta: Cine va scoate România din criză? Un posibil răspuns oferă, în cuprinsul acestui material, trei dintre mebrii conducerii organizaţiei PSD Turda, respectiv preşedintele acesteia, Cristian Matei, unul dintre vicepreşedinţi, Cristel Frînc şi preşedintele Departamentului “Revoluţionari” din cadrul organizaţiei social-democraţilor turdeni, Dănuţ Ştefan.
Rep: Cine va scoate România din criză?
Cristian Matei: Trăim o senzaţie stranie, accea de a fi parte a unei naţiuni care a obosit să gândească, care trăieşte din inerţie, se uită la televizor şi se lasă în voia sorţii. Reacţionăm tot mai puţin la erorile şi minciunile actualei puteri. Pare că nimic nu ne mai surprinde, deşi fiecare pas făcut de PD-L, fiecare pas făcut de cei de la putere este un abuz nu numai la drepturile omului, nu numai la echilibrul bugetar, dar şi la normele elementare ale bunului simţ.
Cristel Frînc:
Lumea întreagă se întreabă cum vom merge mai departe. Noi nu ne întrebăm, bîjbîim încet, pe pipăite, în spatele unor conducători care nu au pierdut doar drumul, ci şi sensul. Andre Gluckmann spunea că teroristul este un om care, prin acţiunile sale violente, nu dă de gîndit lumii, ci o împiedică să gîndească, o împietreşte, o condamnă la nemişcare. Credem că noi, ca naţiune, sîntem victimele unui astfel de proces. Cei şapte ani de agresiune a grupului politic Băsescu-PD-L ne-au plasat într-o astfel de conjunctură, extrem de periculoasă în orice context, dar mai ales în actuala situaţie mondială. De aceea, cred că rolul nostru (nr. al USL) nu este doar acela de a învinge PD-L, nu este nici doar acela de a găsi soluţii pentru situaţia inimaginabil de proastă în care am ajuns, nu este nici doar acela de a ne integra într-un context european şi mondial, fără a fi cu totul marginalizaţi. Rolul nostru principal devine acela de a trezi naţiunea la viaţă, de a o reimplica în circuitul normal al existenţei sociale.
Rep: Cum se traduc aceste deziderate, în cazul PSD Turda?
Cristian Matei: Obiectivul major al PSD Turda, în condiţiile dezastrului pedelist este acela de a cîştiga funcţia de primar al Turzii. Ne asumăm totodată datoria de a arăta oamenilor că elementarele noţiuni de solidaritate, un atribut al umanităţii, nu au dispărut cu totul din societatea românească, chiar dacă azi aceasta îşi aruncă bâtrînii şi bolnavii în stradă, iar pe elevi şi profesori îi trimite, cot la cot, în şomaj.
Rep: Domnule Dănuţ Ştefan, în calitate de preşedinte al Departamentului “Revoluţionari” din cadrul organizaţiei PSD Turda, vă întreb: Seamănă România dea zi cu cea la care aţi visat atunci, în zilele fierbinţi de la sfîrşitul lunii decembrie 1989?
Dănuţ Ştefan: Noi am dorit şi dorim ca România să devină cu adevărat un stat social. Statul social îi sprijină pe cei vulnerabili, sprijină tinerele familii, îi sprijină pe cei bolnavi şi pe cei singuri. Statul social îi respectă pe pensionari, statul social nu acordă pomeni sau ajutoare nemeritate, ci este cu adevărat responsabil pentru cetăţeni. Statul social nu trebuie învinovăţit pentru criza economică şi pentru datoriile făcute de guvernele incompetente. Dimpotrivă, statul social poate asigura, prin măsuri economice şi sociale, un nivel de trai decent pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, poate garanta respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Rep: Preşedintele României, Traian Băsescu, spune că vremea statului social a trecut. În condiţiile actuale, cum poate fi obligată puterea să “joace” altfel de cum i se “cîntă” de la Cotroceni?
Cristel Frînc:
Puterea actuală face ceea ce vedem cu toţii şi cred că atitudinea de măcelar a Guvernului Boc, ce nu ştie decît să taie salarii, pensii şi alte drepturi, nu se va schimba. La anul, românii pot spune “stop” genocidului social. De partea cealaltă, noi vom continua să vorbim cu oamenii, să le explicăm politicile şi măsurile pe care USL le va aplica odată ajunsă la guvernare. Anul viitor va fi şi mai rău, atît din punct de vedere economic cît şi din cel al stabilităţii sistemului democratic. În România va creşte sărăcia, se vor accentua inegalităţile şi injustiţia socială. Autoritatea statului va continua să scadă. Cel mai mare risc pentru România constă în dizolvarea democraţiei şi în disoluţia statului. De la ideea de amînare a alegerilor, din simplu calcul politic, la cea de anulare completă a acestora, nu este decît un pas. De la reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la unicameralism la dizolvarea Parlamentului, drumul poate fi, de asemenea, foarte scurt, iar PD-L a demonstrat că este în stare să îl parcurgă.
Rep: Puterea spune că măsurile de austeritate pe care le-a promovat Guvernul condus de Emil Boc sînt inevitabile. Credeţi că în intervenţiile televizate, în care premierul sau alţi pedelişti din prima linie deplîng nevoia de a aplica măsuri impopulare se plînge, de fapt, cu “lacrimi de crocodil”?
Cristian Matei:
Guvernarea portocalie a spus populaţiei că taie salariile pentru că nu mai sînt bani. Aceeaşi explicaţie inacceptabilă se pregăteşte pentru pensionari. Totuşi, pentru telegondole s-au găsit fonduri, pentru terenuri de fotbal în sate fără apă şi fără canalizare au fost bani, pentru bazine de înot, închise imediat după inaugurare, s-a găsit finanţare. Cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au majorat, dar guvernul strînge cureaua pentru bugetari, pensionari, tineri şi persoane defavorizate.
Boc a spus că, dintre ţările Uniunii Europene, România are cel mai mare procent de fonduri alocate pentru investiţii, dar premierul a uitat să precizeze un lucru esenţial: este vorba de bani pentru investiţii ce s-au dus direct în buzunarele clanurilor pedeliste. Statistica lui Boc este, de fapt, cel mai important indice al corupţiei actualei guvernări.
Rep: Revin la întrebarea de la începutul discuţiei. Ce-i de făcut pentru ca ţara să iasă din criză?
Cristel Frînc: Într-o astfel de situaţie, noi, social-democraţii, nu trebuie să ne uităm identitatea, nu trebuie să uităm de valorile care ne definesc, deoarece astăzi avem nevoie, mai mult ca oricînd, de solidaritate, responsabilitate, echitate şi de libertate.
Trebuie să fim alături de profesori, să îi respectăm pentru ceea ce fac, să le apreciem munca şi să le spunem că există şi o altă cale. Trebuie să fim alături de medici, să le arătăm preţuirea noastră şi să le spunem că vrem să le creăm condiţii pentru a-şi dezvolta cariera în ţară. Trebuie să le explicăm tinerilor care îşi termină studiile cum dorim să creăm mai multe locuri de muncă, cum vrem să le oferim oportunităţi aici, în Turda.
Rep: Şansele de a obţine un loc de muncă în Turda sînt extrem de reduse. Potrivit informaţiilor recente, în nouă ani, de la recensămîntul din anul 2002 pînă la cel recent încheiat, populaţia Turzii a scăzut, de la peste 57 de mii la puţin peste 46 de mii de locuitori. Aceste date certifică presupunerea potrivit căreia circa 10 mii de turdeni au plecat să muncească în străinătate. Mai scădem circa 15 mii de pensionari şi vreo 8 mii de copii. Rămîn circa 23 mii de locuitori care ar face parte din segmentul populaţiei active din Turda. Marea majoritate a acestora nu au unde munci. Ce-i de făcut?
Dănuţ Ştefan: Turda se îndreaptă către falimentului propiului viitor. Tinerii cu studii medii sau superioare reprezintă majoritatea, în categoria şomerilor. Pensionarii, după o viaţă de muncă, trebuie să asculte injuriile unor nemernici care le spun doar că sînt o povară a societăţii.
Avem datoria de a fi alături de toate persoanele defavorizate, cărora trebuie să le spunem că societatea şi statul nu le întorc spatele, că vrem să le asigurăm şanse egale de reuşită în viaţă.
Pedeliştii au produs 700.000 de şomeri. Noi am creat odată un milion de locuri de muncă şi o vom mai face. Pedeliştii vor să impoziteze toate pensiile, noi îi vom proteja şi îi vom ajuta mereu pe pensionari.
Puterea portocalie i-a abandonat pe copii, pe bătrîni, pe bolnavi, pe săraci. Noi vom garanta că statul îi va ajuta pe toţi cei aflaţi cu adevărat în dificultate.
Cristian Matei: Democrat-liberalii, susţinuţi de UDMR şi UNPR, au trimis în sărăcie peste 2 milioane de români. Noi le vom reda acestor oameni şansa de a ieşi din sărăcie, prin muncă cinstită şi corect plătită.
Portocaliii au trimis tinerii în şomaj sau i-au alungat din ţară, noi le vom oferi un loc de muncă decent, acasă în România, lîngă familiile lor.
Actuala putere a distrus şcoala românească, prin fel de fel de aşa zise reforme, noi o vom repune pe picioare, respectînd profesorii şi oferind copiilor acces egal la educaţie. Ei au închis spitalele şi au pus taxă la intrarea celor rămase, noi vom garanta un sistem de sănătate performant, accesibil tuturor românilor.
Anul 2012 trebuie să fie anul victoriei deşi a devenit clar că PD-L încearcă să se permanentizeze la putere, prin mijloace antidemocratice ce amintesc de statul totalitar: Dacă nu pot fi votaţi, vor fura voturile? Dacă nu pot fura voturile, le vor cumpăra?
Rep: Care ar fi concluzia finală?
Cristian Matei: La o reuniune, cineva la întrebat pe lbert Einstein care este diferenţa dintre teorie şi practică. Einstein i-a răspuns: “Teoria este atunci cînd ştii totul, dar nimic nu fucţionează, practica este atunci cînd totul funcţionează, dar nimeni nu ştie de ce”. Noi am reuşit să reunim teoria şi practica: Nimic nu funcţionează şi nimeni nu ştie de ce.
De fapt unii încearcă să ofere răspunsuri. Spre exemplu PDL-ul susţine că statul nu este nici capabil să scoată ţara din criză, dar nici responsabil pentru situaţia în care a ajuns România. Dar pedeliştii nu spun nici cine este vinovatul, nici cine ar avea capacitatea de a scoate ţara din criză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu